Cu ceva timp în urmă, Léa, în vârstă de 18 ani, ne-a povestit despre așteptările ei pentru voluntariatul european pe care a ales-o să o facă pe parcursul anului liber.

Reflecții personale pe timp de pandemie:

Sunt în România. Din cealaltă parte a Europei, in Franța, sunt familia si prietenii mei. Ar fi o minciună să spunem că stim ce ne aduce fiecare zi. Situația în care ne regăsim nu este evidentă pentru nimeni, dar trebuie totuși să o acceptăm pentru a continua să trăim. Izolarea „socială”, nu am resimțit-o imediat, deoarece sunt departe de familia și prietenii mei deja de câteva luni, iar singurii oameni care contează cu adevărat pentru mine în România sunt colegii voluntari din proiectului meu, cu care impart acelasi spatiu. Și totuși s-au întâmplat lucruri. Pentru că, chiar dacă credeam că sunt gata să experimentez totul, nu puteam ști cum voi reacționa la tot ceea ce urma să urmeze. A fost o perioadă lungă care părea să nu se mai sfarseasca. Mă întrebam cu adevărat ce făceam în România, ce făceam în viața mea, ce făceam cu viața mea. Am reflectat mult asupra mea, a aspirațiilor mele, a viitorului meu. M-am gândit zi și noapte, timp de câteva zile. Apoi, într-o dimineață, totul a parut bine.

Nu aș putea spune că sunt în mod constant bine, dar din acea zi, consider această izolare ca pe o oportunitate de a descoperi lucruri noi. De exemplu, încep să filmez o mulțime de videoclipuri și mă bucur de fiecare editare.

Izolarea îmi permite, de asemenea, să învăț să îmi organizez zilele, ceea ce nu am facut niciodată pana acum și care cu siguranță imi va fi util în viața mea viitoare.

Sunt încântata să-mi văd mai des familia, chiar online. Ma gandeam cu teama că o sa revin în Franța după proiectul meu. Impartasind cu ei aceasta temere, am discutat despre faptul ca daca am schimbat mediul timp de câteva luni, cum ma voi readapta?

Prin izolare și prin numeroasele mele gânduri, mi-am dat seama că familia mea va face tot posibilul pentru a mă face să mă simt bine când mă voi întoarce. Am realizat aici că familia mea este cel mai prețios lucru.

Faceti voluntariat si mentineti legatura cu cei dragi

Și din moment ce activitățile offlin legate de proiectul meu s-au „oprit” (am intervenit la orele școlare și într-un centru social), a trebuit să ne adaptăm și să găsim alte activități de făcut pentru a păstra legătura. Ne-am adaptat și avem o mulțime de activități: toată lumea face lucruri diferite. De exemplu, cei doi voluntari germani fac în mod regulat Skype-uri cu români care doresc să învețe limba germană. Doi dintre noi facem muzică și postăm pe social media. Unii au realizat deja ateliere live pe diferite platforme precum Skype si Zoom pe diferite subiecte (cum să vorbești în public? cum să scrii o poezie?). De asemenea, cu toții scriem articole pe diferite subiecte, fie în engleză, fie în limba noastră maternă. Trei dintre noi au produs un podcast care spune despre viziunea noastră ca străini din România, pe baza întrebărilor pe care le-au pus-o localnicii români. De asemenea, realizăm diverse videoclipuri (unde putem spune cum ne trăim voluntariatul,  dar și videoclipuri creative, precum un video stop motion cu plastilină pe tema bullying-ului școlar), ateliere de decorare, jocuri.

Difuzăm toate aceste activități pe pagina de Facebook a asociației noastre Creacting Yourself. Pe Instagram @creacting_yourself, postăm diferite lucruri: vești bune din întreaga lume, cum să ne ocupăm de noi in izolare, rețete video pentru studenți cu buget redus etc.

Materialul in limba franceza aici